Arhiva Etnologică a Muzeului Național al Țăranului Român trasează o radiografie fragmentară a lumii de la sat și de la oraș din ultimii 150 de ani. Peste 80.000 artefacte se constituie într-un fond documentar extraordinar de variat – fotografii, materiale audio-vizuale, note de teren și dosare de cercetare, jurnale personale și albume de familie, proiecte de arhitectură, planșe de modele decorative, grafică și caiete de schițe, pictură, artă naivă țărănească. Deși foarte diferite, le privim pe toate ca înregistrări – martori ai realităților pe care își propun să le documenteze.
Arhiva Etnologică joacă roluri multiple în expoziția permanentă a Muzeului. Oferă o bază documentară valoroasă. Oferă o perspectivă critică asupra modului în care au fost țesute discursurile autohtone despre sat, ruralitate și țăran în mai bine de un secol. Și, nu în ultimul rând, oferă o sursă de contextualizare și nuanțare a vieții exponatelor, a concepțiilor muzeografice și a muzeului însuși, ca instituție și clădire.
În jurul muzeului
Cum ne putem aminti ceea ce nu am trăit niciodată?
Înregistrările ne apropie de locuri și timpuri la care nu mai avem de regulă acces. În contextul muzeului, Arhiva mijlocește descoperirea vieții secrete a artefactelor expuse în muzeu.
Înregistrările ei arată obiectele cele mai reperabile din muzeu înainte de a deveni exponate și de a fi în mod inevitabil divorțate de viața lor anterioară. Privite în contextul lor originar – alături de oamenii care le-au făcut și folosit, în gospodăriile și satele din care făceau parte – sau în alte expoziții și muzee, aceste obiecte călătoare arată și cum își pot schimba sensul, prin mutare și recontextualizare.
Urmărite de-a lungul călătoriei lor, obiectele și documentele de arhivă dezvăluie, totodată, istoria Muzeului Național al Țăranului Român (fondat în 1990) și a predecesorilor săi. De-a lungul acestei succesiuni instituționale, vizitatorul poate urmări cum viziuni muzeografice și ideologii politice distincte au provocat discursuri curatoriale diferite și au rescris semnificația anumitor exponate arătate și alteori ascunse de public.
În jurul mesei
Înregistrările sunt dispozitive de filtrare a lumii. În spatele aparentei lor obiectivități, ele rămân produsul unor autori, comenzi (de cercetare), contexte sociale, politice, istorice, respectiv, ale unor constrângeri tehnologice. Salonul Arhivei deconspiră aceste mecanisme, transformându-le în narațiuni muzeale. Opt înregistrări, aparent fără nicio legătură unele cu celelalte, spun fiecare trei povești diferite, care pot fi explorate printr-o instalație multimedia interactivă.
Trei filtre curatoriale
Expoziția își propune să stârnească curiozitatea publicului și să-l invite la o reflecție asupra modului în care cunoașterea este produsă, transmisă, receptată și interpretată.
Reprezentarea
Înregistrările circulă și au putere asupra lumii. Cu atât mai mult asupra celor pe care îi reprezintă – indivizi, grupuri, comunități sau întregi categorii de oameni. Cine, în ce fel și cu ce scop „conduce” reprezentarea? Ce consecințe are propagarea ei asupra celor reprezentați? Ce rămâne din înregistrare atunci când artificiul construcției sale este dezvăluit?
Reproducerea
Înregistrarea este deopotrivă rezultatul procesului de înregistrare propriu-zis și sursa unor potențiale reproduceri ulterioare. Momentul creării sale și cel al multiplicării oferă amândouă nu doar șansa copierii aparent fidele, ci și ocazia transformării materialului originar. Ce efecte au multiplicarea și circulația înregistrărilor?
Fundalul
Înregistrarea focalizează, decupează și ierarhizează. Extrage persoane, locuri, întâmplări și informații dintr-un întreg mai complex. Separă subiecte principale, majore sau de prim plan de altele secundare, minore, de fundal. Și, totuși, lucrul mărunt, vizibil sau chiar absent din înregistrare poate ascunde o lume întreagă de semnificații și reprezentări. Ce dezvăluie planul cel mai îndepărtat?